Identity & Branding Blog

Brandul de tara nu este - asa cum se crede - o creatie frumoasa. Nu este o "eticheta" sau o "viziune" rezultata dintr-un proces imaginativ de calitate. Sau, mai bine zis, nu este doar asta. Un brand de tara exista - in esenta sa - atata vreme cat respectiva tara exista. Altfel spus, esenta brandului nu trebuie decat descoperita, identificata, adusa la suprafata si nu imaginata, creata sau adaugata din afara printr-un proces artificial.
Un brand de tara trebuie sa raspunda la doua obiective majore:
- sa creeze o imagine unitara si atractiva pentru exterior (turisti, oameni de afaceri, investitori etc.);
- sa permita un proces de terapie sociala, asanare morala si dezvoltare spirituala, prin crearea unui traseu psihosocial prin care natiunea respectiva sa se regaseasca (acest traseu va contine un punct de plecare reprezentativ social si usor de recunoscut de catre majoritatea membrilor natiei respective, precum si o promisiune sau o viziune de tip expectativ care sa fie, in aceeasi masura, asteptata si acceptata de catre membrii natiei).

Ca sa ma fac mai bine inteles as prefera sa recurg la o analogie: sa presupunem ca sunteti o persoana uracioasa si artagoasa in majoritatea timpului; cautati motiv de cearta din orice si sunteti recunoscuta ca fiind astfel; mai mult chiar, cunostintele si putinii prieteni prefera sa va caute rar si evita sa va invite la petreceri sau la intalniri. Acum sa presupunem ca doriti sa va creati un brand personal si, in acest scop, cautati sa va surprindeti partile bune si partile rele, apoi sa va creati o strategie personala care nu doar sa va imbunatateasca imaginea, dar chiar sa va ajute sa va schimbati sau macar sa va remodelati personalitatea. Ce veti face inainte de toate? Iata cateva posibile variante si cai de urmat:
Varianta 1. Va intalniti cu cat mai multi prieteni si cunostinte si incercati sa aflati ce parere au despre dumneavoastra. In acest caz, cred ca va pot spune care vor fi rezultatele unui astfel de demers: 70% dintre cei abordati vor exprima ceva de genul: "Esti o persoana ok, poate uneori cam uracioasa, dar fiecare avem problemele noastre, deci nu-ti fa prea multe griji in aceasta privinta"; 10% vor spune: "Esti in regula, ce intrebare e asta? Nu sunt eu prietenul tau? Pai tu crezi ca eu as mai discuta cu tine daca ai fi o persoana uracioasa?"; 10% vor exprima franc: "Esti una dintre cele mai dificile persoane cu care m-am intalnit. Esti uracioasa si cred ca daca nu te vei schimba, vei ramane in curand singura." (in treacat fie spus, nici dumneavoastra nu aveti o parare prea buna despre persoanele care v-au caracterizat astfel, sunteti mereu in contradictie cu ele si nici nu va bazati foarte mult pe parerea lor - din punct de vedere psihologic acest fapt este absolut de inteles); si, in sfarsit, 10% nu vor raspune, vor raspunde vag sau vor pleca zambind atunci cand le veti aborda cu intrebarea respectiva.
Varianta 2. Mergeti la un psiholog si-i cereti sa va ajute in acest sens. Probabil ca vor urma cateva interviuri, veti fi suspus unor teste, prietenii si cunostintele vor fi sunati de catre specialist pentru a raspunde la unele intrebari. La sfarsit, veti obtine un profil si o caracterizare a personalitatii dumneavoastra, impreuna cu o serie de recomandari de consiliere si psihoterapie pentru perioada care va urma.
Varianta 3. Veti recurge la un proces profund de introspectie si la o autoanaliza foarte "pertinenta". Eventual, va veti privi in oglinda mai mult decat de obicei si veti putea chiar sa va autoadresati intrebari la care sa raspundeti cu voce tare. (Nu vreau sa fac comentarii cu privire la eficienta unui astfel de demers, ci doar sa va aduc in atentie faptul ca alegerea acestei variante nu va poate duce decat in doua directii: fie veti descoperi ca sunteti o persoana absolut deosebita si nu aveti probleme de niciun fel, fie ca aveti o personalitate absolut destructurata, fara speranta de a va reveni vreodata.)

In functie de varianta pe care o veti urma, cat si de concluziile la care veti ajunge, va trebui sa mergeti mai departe cu crearea strategiei de brand personal care va avea ca element central "esenta" personalitatii dumneavoastra. Ce variante aveti? Iata care sunt concluziile la care ati putea ajunge:
Varianta 1. Sunt o persoana uracioasa si carcotasa. Relationez greu cu ceilalti, iar ceilalti ma evita cat pot de mult. Nu cred ca ma pot schimba si nici nu am vreo sansa de a deveni un om mai bun. Asadar, voi vinde tot ce am, voi da banii statului sa faca ce crede mai bine cu ei si ma voi retrage intr-o pestera.
Varianta 2. Sunt o persoana deosebita si cu mult peste medie. Sunt fabuloasa si extraordinara, greu de inteles si de acceptat, cei din jurul meu neavand posibilitatea mentala de a ma intelege. M-am nascut prea devreme pentru acest moment de dezvoltare sociala si in mod sigur nu exista persoane care sa ma inteleaga pe de-a-ntregul.
Varianta 3. Se pare ca am unele probleme de relationare si multi dintre cei cu care intru in contact ma cred o persoana ciudata. Probabil ca sunt intr-adevar si cel mai bine ar fi sa incerc sa ma schimb. Voi pune accent si voi scoate in evidenta partile bune si frumoase ale personalitatii mele, incercand sa-mi rezolv problemele de personalitate si sa-mi creez o imagine cel putin interesanta. Spre exemplu, as putea sa-mi accentuez latura mea artistica si introspectiva, sa pictez - activitate care chiar imi place. In plus multe din persoanele care ma cunosc imi spun ca am simt artistic si talent. As putea sa expun lucrarile proprii la o galerie si sa invit cativa critici de arta si ziaristi. Chiar daca imi va fi mai greu sa relationez cu ei, voi incerca sa fiu persoana ciudata dar talentata, plina de bizarerii dar extrem de cautata pentru saradele si vorbele spirituale – chiar acide - cu care imi punctez discursul. Voi fi o persoana cautata in cercurile mondene, un artist de succes, acceptat si dorit in ciuda personalitatii mele nu tocmai placute. Cu timpul, voi deveni mai placut in relationare si voi invata sa-i accept pe cei din jurul meu.

Cam acesta ar fi procesul de branding - in linii foarte mari si usor banalizat. Dupa cum vedeti, personajul nostru, devine constient in urma procesului de branding de calitatile si defectele sale, de caile pe care le are de urmat, precum si de solutia optima. Esential este sa nu uite cele doua obiective: pe de o parte, sa devina acceptat si chiar cautat de catre cei din jur si pe de alta parte, sa se regasesca pe sine si sa-si "reconstruiasca" personalitatea spre binele sau si al celorlalti.

Un astfel de model se regaseste si la nivelul brandului corporatist. In acest caz “terapia sociala” este implementata prin si reprezentata de programele de branding intern si de training corporatist desfasurate de companie pentru angajatii sai. Si aici – ca si in cazul brandului de tara – obiectivul este acelasi: impartasirea valorilor si viziunii de brand in plan intern si loializarea “internilor” companiei.

Printr-un proces similar si avand aceleasi obiective ar trebui sa treaca orice tara care se afla in cautarea unui brand. Ca si in cazul unei persoane umane sau al unei companii, un astfel de proces nu se poate desfasura decat cu dificultati si cu "raniri" ale orgoliului personal sau ale bugetului. Dar regasirea sanatatii sociale si reconstructia morala a unei societati nu se poate face decat cu efort si cu pierderi. Depinde doar de cei care conduc si ghideaza un astfel de proces, cat de mare va fi efortul si la ce nivel se vor situa pierderile.

Lucian Trasa
GM & Strategy Director
STRATEGID